Țările de Jos, de la țara consensului la țara conflictului

Ingrid Thijssen

Wamca face din Țările de Jos un paradis pentru acțiunile colective, scrie Ingrid Thijssen (VNO-NCW). Acest lucru este inutil, deoarece se datorează celor trei dispoziții naționale pe care le-am pus peste directiva europeană.

Recent a fost publicată o evaluare a Legii privind soluționarea cererilor colective de despăgubire (Wamca). O deficiență a acestei evaluări a fost că nu a analizat efectele sociale și economice mai ample. Cu toate că acesta este exact domeniul în care impactul Wamca este cel mai mare.

Elaborarea olandeză a directivei europene a avut trei titluri naționale – o legislație mai strictă decât era necesar. Ca urmare, țara noastră s-a transformat într-un paradis al litigiilor – cu consecințe grave pentru climatul nostru investițional.

Modelul de consultare Renania

Țările de Jos au avut în mod tradițional o cultură de guvernare renană. Nu există formalism juridic rigid, ci consultări și căutarea consensului între guvern, întreprinderi și organizațiile societății civile. Această abordare ne-a adus multe. Dreptul olandez (al societăților comerciale) este flexibil și orientat spre practică, în parte datorită acestui fapt: normele nu sunt înghesuite până la ultimul detaliu, ci sunt adaptate la realitate.

În loc să meargă direct în instanță, părțile și-au rezolvat litigiile între ele. Modelul nostru renan a creat astfel stabilitate, predictibilitate și spațiu pentru personalizare. Această abordare a fost un motiv important pentru care multe companii au ales în special Țările de Jos pentru a investi.

Din păcate, în ultimii ani, am asistat la ascensiunea modelului anglo-saxon de conflict.
În timp ce modelul renan pune accentul pe încredere și cooperare, modelul anglo-saxon pune accentul pe juridificare și aplicarea drepturilor. Instanțele trebuie să rezolve conflictul.

Unul dintre principalele motoare ale acestei evoluții este Wamca. O sută de cazuri colective sunt în prezent în curs de desfășurare în Țările de Jos, cu despăgubiri totale solicitate de 88 de miliarde de euro. Aceasta reprezintă aproximativ 30% din toate cazurile colective din Uniunea Europeană.

Trei opțiuni naționale

Scopul Wamca este bun: să ajute părțile vătămate prin cereri colective de despăgubire, astfel încât acestea să poată obține despăgubiri mai ușor. De asemenea, permite societății vizate să gestioneze eficient o cerere justificată. Dar, în elaborarea directivei europene, Țările de Jos au adăugat trei dispoziții naționale importante.

În primul rând, cine poate introduce o acțiune colectivă. În majoritatea țărilor UE, numai organizațiile de consumatori (certificate) pot depune o cerere. În Țările de Jos, aproape oricine poate iniția o acțiune colectivă prin intermediul unei fundații. Cerințele privind reprezentativitatea și legitimitatea democratică a unei astfel de fundații sunt, prin urmare, minime: dacă aveți vreo circumscripție, puteți iniția o acțiune colectivă.

În al doilea rând, ce sancțiune poate impune instanța. Pe lângă despăgubiri, aceasta poate fi o somație colectivă sau o interdicție pentru o întreprindere de a face sau de a nu face ceva. În majoritatea țărilor europene, acest lucru este posibil doar în domeniul dreptului consumatorilor – gândiți-vă la o obligație de a modifica termenii și condițiile generale. În Țările de Jos, este vorba de o posibilă somație sau interdicție în toate domeniile dreptului. Toate tipurile de părți, cu o reprezentativitate minimă, pot încerca astfel să forțeze intervenții în operațiunile comerciale.

„Țările de Jos nu au nicio limită în ceea ce privește despăgubirile pe care o parte comercială le primește în cadrul unei cereri colective

În al treilea rând, legislația olandeză are un „motor exterior” pentru introducerea de acțiuni în justiție. Spre deosebire de alte țări din UE, Țările de Jos nu au nicio limită privind compensația pe care o primește o parte comercială atunci când organizează o acțiune în masă și are succes. Astfel, Wamca este folosită din ce în ce mai mult de părțile comerciale care poartă litigii ca model de venit. Firmele de avocatură din SUA au văzut în Țările de Jos o țară profitabilă pentru litigii de la apariția Wamca.

Acțiunile colective sunt aproape întotdeauna finanțate de finanțatori de litigii sau de organizații specializate în despăgubiri. Acești finanțatori percep între 20% și 25% în cazul unui rezultat pozitiv – de exemplu, o înțelegere sau o despăgubire.
În Germania, acesta este de maximum 10%.

Acest lucru înseamnă că întreprinderile din Țările de Jos se confruntă cu un risc mai mare de procese împotriva activității lor.

VNO-NCW primește semnale că Wamca este un motiv pentru care companiile evită – sau părăsesc – țara noastră.

Impactul asupra climatului de afaceri

Wamca a transformat Țările de Jos într-un paradis pentru procesele împotriva companiilor. Acest lucru are implicații serioase pentru climatul de afaceri și pentru puterea noastră de câștig, care este deja sub presiune.

Este timpul pentru o regândire amplă. Aceasta nu înseamnă revenirea la o situație fără oportunități de protecție juridică colectivă. Aceasta este și rămâne foarte importantă. Dar trebuie să analizăm serios impactul.

O evaluare mai amplă a Wamca – inclusiv a efectelor sociale și economice (costuri) – este necesară de urgență. Pentru a testa dacă legea își îndeplinește obiectivul de a fi un „baston” pentru persoanele prejudiciate și pentru a preveni alunecarea Țărilor de Jos de la o țară de consens la o țară de conflict.

Conflictele și litigiile nu sunt niciodată gratuite. Nici pentru companii, nici pentru societate și nici pentru competitivitatea olandeză. Suntem cunoscuți pentru economia noastră deschisă, instituțiile fiabile și cultura juridică pragmatică. Să păstrăm aceste valori, în special în vremuri de întărire și juridificare. Prin urmare, cartografiem pe deplin costurile modelului de conflict (comercial) al Wamca.

Despre acest articol de opinie

Ingrid Thijssen este președintele organizației patronale VNO-NCW.