Importanța creșterii animalelor
Autorii descriu creșterea animalelor ca având un rol esențial în asigurarea securității alimentare în UE, menținerea echilibrului economic în zonele rurale și furnizarea de produse alimentare cu valoare adăugată. Conform datelor Eurostat (2023), sectorul creșterii animalelor reprezintă aproximativ 40 % din valoarea totală a producției agricole în UE-27, iar bovinele de lapte sunt un pilon central al acestui ecosistem, cu peste 20 de milioane de capete crescute în ferme comerciale.
Țări precum Germania, Franța, Țările de Jos și Polonia se remarcă prin eficiența lor ridicată, randamentele superioare pe cap de animal și tehnologia agricolă avansată. De exemplu, producția medie de lapte în Germania și Țările de Jos depășește 9 000 de litri pe animal pe an, în timp ce media Uniunii Europene este de aproximativ 7 300 de litri pe animal pe an (European Milk Market Observatory, 2023). Aceste rezultate se datorează investițiilor continue în genetică, nutriție, automatizare și digitalizare.
Rămâneți în urmă în ceea ce privește competitivitatea
În schimb, România, deși dotată cu resurse naturale semnificative, se străduiește să devină mai competitivă și să obțină rezultate similare. Deși sectorul creșterii bovinelor s-a stabilizat în ultimii ani, acesta se caracterizează încă prin niveluri scăzute de concentrare economică și printr-o eficiență tehnologică scăzută 
. Datele Institutului Național de Statistică (INS, 2023) arată o scădere a efectivului de bovine de la 2,5 milioane de capete în 2007 la aproximativ 1,85 milioane în 2023, din care doar aproximativ 20% sunt deținute în ferme comerciale. Producția medie de lapte pe cap de animal este cuprinsă între 4 000 și 5 500 de litri pe an – semnificativ mai mică decât media europeană. Lacune tehnice
Din păcate, una dintre cele mai vizibile diferențe dintre România și țările vest-europene este nivelul de dotare tehnică. Conform unui raport al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR, 2022), doar 15-18% din fermele comerciale de lapte din România folosesc sisteme de muls automatizat și mai puțin de 10% au echipamente de monitorizare a microclimatului. În schimb, în Germania, Țările de Jos și Danemarca, digitalizarea tuturor proceselor – inclusiv gestionarea turmelor, ventilația automată și monitorizarea furajelor – este deja o practică obișnuită în fermele medii și mari.
Avantaje concurențiale
Cu toate acestea, potrivit autorilor, România are avantaje competitive care, cu o strategie coerentă de valorificare, pot fi transformate în surse de progres. Printre acestea se numără: disponibilitatea unor resurse furajere importante (13 milioane de hectare de teren arabil), costurile relativ scăzute ale forței de muncă, accesul la fondurile europene și cererea în creștere de produse lactate locale cu trasabilitate garantată. Pentru a transforma aceste avantaje în beneficii economice reale, trebuie accelerat procesul de modernizare tehnologică. Provocări structurale
Analizând în profunzime provocările cu care se confruntă fermierii români, acestea sunt multiple și de natură structurală. Dimensiunile mici ale fermelor, ratele scăzute de capitalizare, utilizarea insuficientă a tehnologiei și accesul limitat la inovațiile digitale limitează semnificativ competitivitatea acestora.
România reprezintă aproximativ 33,5% din numărul total de exploatații agricole din UE, dar majoritatea acestora sunt mici, cu o dimensiune medie de 4,4 ha/exploatație agricolă, comparativ cu media UE de 15 ha/exploatație agricolă (Eurostat, 2023). Această fragmentare reduce eficiența economică și face dificilă atragerea de investiții semnificative. De exemplu, o fermă medie din Franța sau Germania are peste 100 de vaci de lapte și utilizează echipamente automatizate, în timp ce România are peste 134 000 de ferme mici de lapte (mai puțin de 10 capete), dintre care multe sunt sub pragul de profitabilitate (MADR, 2022).
O comparație cu UE
Performanța economică globală confirmă aceste diferențe. Un studiu publicat în revista Sustainability (2023) a comparat principalii indicatori între țările UE și a arătat că fermele românești au un indice de sustenabilitate economică a exploatațiilor (FESI) de 29 262 EUR, față de media UE de 41 529 EUR. În ceea ce privește indicele de capitalizare agricolă (FCI), România se situează la 13,8, în timp ce media europeană este de 18,96 – indicând diferențe semnificative în ceea ce privește echipamentul tehnic. În mod similar, indicele profitabilității și fluxului de numerar (PCFI) în România variază între 118% și 136%, mai mic decât nivelul din alte țări (137%-157%), indicând o lichiditate mai scăzută și o capacitate limitată de autofinanțare.
Digitalizare
Nivelul de digitalizare este, de asemenea, un factor critic. Doar 15-18% din fermele comerciale de bovine din România folosesc echipamente automate de muls și mai puțin de 10% au sisteme de monitorizare a microclimatului, în timp ce în țări precum Germania sau Olanda aceste tehnologii sunt prezente în peste 60% din ferme. În plus, densitatea tractoarelor este un alt indicator relevant: în România, există 1 tractor la 54 ha, comparativ cu 1 tractor la 13 ha în țările din Europa de Vest, ceea ce indică o productivitate scăzută și o dependență ridicată de munca manuală (Comisia Europeană, 2022).
Procesul de digitalizare este încetinit și de factori culturali și instituționali. Cercetările evidențiază principalele obstacole cu care se confruntă fermele mici din România în implementarea soluțiilor digitale agricole (ADS): costurile inițiale ridicate, lipsa competențelor digitale și sprijinul instituțional insuficient. Studiile arată că reticența fermierilor români față de implementarea tehnologiilor inteligente este influențată de nivelul scăzut de educație tehnică, dar și de lipsa unor exemple locale funcționale care să impulsioneze schimbarea. Poziția pe piață a fermierilor
În plus, poziționarea pe piață este adesea nefavorabilă. Fermele mari din Europa de Vest sunt integrate în rețele eficiente de prelucrare și distribuție, în timp ce majoritatea fermierilor din România vând laptele ca marfă la prețuri mici, fără a avea capacități proprii de prelucrare. Această dependență limitează valoarea adăugată obținută de fermieri și crește vulnerabilitatea acestora la fluctuațiile pieței.
Poziția financiară
Nici în ceea ce privește sprijinul financiar, România nu se află într-o poziție favorabilă. Raportul dintre subvenții și venituri este de 107%, mai mic decât media UE de 121%. De fapt, mai puțin de 30% din fondurile europene sunt transformate în investiții productive, față de peste 45% în fermele din țările dezvoltate.
Concluzie: singura cale este în sus!
Autorii concluzionează că toate aceste diferențe structurale, tehnologice conduc la o concurență inegală în cadrul pieței UE. În lipsa unui plan coerent de modernizare, fermierii români riscă să rămână blocați într-un model economic necompetitiv, vulnerabil la șocurile externe și incapabil să îndeplinească standardele din ce în ce mai stricte de calitate, siguranță și durabilitate. Pentru noul guvern român, sectorul zootehnic este o prioritate. Continuăm să monitorizăm și să analizăm evoluțiile din acest sector și din alte sectoare promițătoare și să identificăm oportunități de cooperare între NL și RO.
Sunteți curioși cu privire la oportunitățile de pe piața românească? Vedeți și: Misiunea comercială agroalimentară în România (inițiativa Ambasadei României la București (întrebați de Sophie Neeve) și „Ziua olandeză la Târgul Indagra” și poate veți reuși să vorbiți acolo cu experții Peter și Jan de Boer de la DN Argrar